Porumb

Este una din cele mai răspânditе plante cerealiere în lume, iаr întrebuinţările acestuia sunt enumărate. Ţara de provenienţă este Mexic, iar în secolele 15 şi 16  navigatorii l-au adus în Europa. În zilele noastre cele mai mari culturi de porumb se află pe cele două continente americane.

Porumbul este o sursă excelentă de fier, însă este mai sărac în substanţe nutritive comparativ cu celelalte cereale. Porumbul galben conţine caroten, care este un puternic antioxidant.

În afara consumului în formă fiartă, porumbul mai are încă o formă foarte răspândită de consum şi anume mălaiul. Conţine aproximativ 95% din substanţele nutritive ale întregului bob şi cel mai adesea din acesta se prepară mămăliga. Mămăliga este o mâncare uşor de preparat, bogată în carbohidraţi uşor de asimilat.

Grâu

Patria grâului este Orientul Apropiat, însă în zilele noastre cea mai răspândită cereală de panificaţie se cultivă peste tot. După porumb şi оrez, aceasta este cea mai răspândită cultură cerealieră în lume.

Grâul reprezintă o sursă principală de proteină vegetală în hrana oamenilor, având conţinutul cel mai mare de proteine în comparaţie cu porumbul, оrezul şi celelalte culturi înrudite. Сu pâine preparată din făină se hrăneşte aproximativ 70% din populaţia lumii.

Germenii de grâu sunt o sursă importantă de vitamine şi săruri minerale, însă conţin şi gluten, de aceea produsele din făină de grâu nu sunt potrivite pentru persoanele cu intoleranţă la gluten.

În afară de pâine, grâul se consumă cel mai adesea şi sub forma produselor din aluat, biscuiţi, cereale, paste, cus-cus, etc. De asemenea, din grâu fermentat se prepară bere, băuturi spirtoase şi combustibil bio.

Grâu decorticat

Astfel se numeşte grâul căruia i s-a îndepărtat coaja, din al cărui bob s-a îndepărtat stratul superior şi germenele. Prelucrarea este asemănătoare modalităţii de şlefuire a orezului alb şi orzul perlat. Grâul decorticat este bogat în proteine, vitamine şi microelemente. Este mai mare şi mai moale decât grâul integral şi fierbe mai repede.

Din grâul decorticat se prepară variate feluri de deserturi sau garnituri, printre care tradiţionalul grâu fiert cu zahăr sau desertul armenesc aşure.

 

Bulgur

Acest produs se obţine după prelucrarea (sfărâmarea) grâului decorticat. Deşi bogat în carbohidraţi, bulgurul este un aliment preferat de către persoanele cre ţin dietă, deoarece conţinutul ridicat de fibre încetineşte asimilarea carbohidraţilor. În multe reţete se poate utiliza ca înlocuitor al orezului, în comparaţie cu care bulgurul conţine mai multe fibre şi proteine şi nivel mai ridicat al vitaminelor şi mineralelor.

Bulgurul se prepară asemenea orezului – de lasă la înmuiat doar 10-15 minute şi fierbe comparativ mai repede.  Сel mai adesea, cu bulgur se prepară salate, legume umplute sau mâncăruri asemănătoare felurilor de mâncare risotto şi paella.

 

Griş

Grâul moale măcinat fin se numeşte făină, iar cel măcinat mai mare – griş. Сu acest produs se prepară în principal deserturi cu lapte şi paste făinoase.

Grişul conţine gluten, însă este uşor digerabil de către organism şi potrivit pentru cremele pentru copii şi reţetele dietetice.

De obicei se fierbe pentru a se mări în volum, însă în unele reţete se utilizează şi griş crud, care absoarbe lichidul din celelalte ingrediente (de exemplu dulciurile cu fructe).

 

Hrişcă (hreţka)

Această alternativă fără gluten a grâului nu este o plantă cerealieră, ci plantă din familia Fagopyrum. Seminţele de hrişcă sunt asemănătoare cerealelor, însă sunt mai bogate în proteine datorită conţinutului ridicat de lizină.

Hrişca este bogată în fibre vegetale ce reduc colesterolul şi reglează glicemia. De asemenea curăţă ficatul şi este foarte benefică pentru intestine. Boabele de hrişcă conţin toate 8 aminoacizi de neînlocuit, fier, calciu, zinc şi antioxidanţi.

Hrişca crudă are boabe de culoare verde deschisă, se prepară asemenea orezului şi îl poate înlocui în orice fel de mâncare, inclusiv legume umplute. Este potrivită şi pentru prepararea de mâncăruri picante, pregătite după tehnologia risotto.

Hrişcă capătă un gust mai bun atunci când o coaceţi la cuptor până devine de culoare cafeniu-aurie.

 

Quinoa

Nu întâmplător anul 2013 a fost declarat “Anul Internaţional al Quinoa” de către Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU. Acest superaliment are calităţi nutritive excelente, se adaptează la diferite condiţii agro-ecologice şi se consideră a fi una din principalele arme în lupta globală cu sărăcia şi lipsa de hrană.

Până de curând, aceasta reprezenta un neologism în dicţionarul gastronomic, însă calităţile nutritive ale quinoa au transformat-o într-un ingredient actual şi modern în multe reţete.

Deşi este percepută ca parte din familia cfulturilor cereale, ea este mai apropiată de spanac şi sfeclă. Frunzele plantei pot fi utilizate pentru salată, însă cel mai adesea veţi descoperi quinoa sub formă de seminţe sau făină. Ca aspect se apropie de cus-cus, dar este mult mai benefică. În patria quinoa – America de Sud, planta este utilizată nu numai sub formă de aliment, dar şi ca medicament pentru alinarea durerilor şi vindecarea rănilor. Se utilizează chiar şi pentru producţia unei băuturi alcoolice asemănătoare berii.

Quinoa este mai bogată în proteine decât orezul, meiul şi grâul. De asemenea, hrişca şi quinoa conţin toţi cei 8 aminoacizi necesari organismului nostru, precum şi carbohidraţi, grăsimi, vitamine, minerale, fier, calciu şi magneziu.

Din punct de vedere al calităţilor nutritive, quinoa se apropie de lapte şi o jumătate de cană de quinoa asigură copiilor cantitatea necesară de proteine pe zi.