Când am născut al doilea copil, am înțeles ce înseamnă „conservatorism nutrițional”.
Era dificil când trebuia să îl hrănesc, nu vroia sub nicio formă să încerce alimente și texturi noi și la un moment dat îmi imaginam cum o să-l alăptez până în ultima zi de școală.
Treptat, si cu multă răbdare din partea mea, a acceptat câteva legume si fructe; îi plăcea pâinea, orezul și puțină carne.
Când a venit timpul pentru grădiniță, fiul meu era practic obsedat de un singur lucru, putea să manânce pâine cu unt la micul dejun, prânz și cină. Îi plăcea orezul făcut ca și garnitură, sub formă de pui cu orez sau ardei umpluți.
Iar eu, ca orice mamă grijulie, îmi doream ca copilul meu să mănânce o dietă variată și sănătoasă, dar nu prea vedea nicio șansă pentru asta fără a-i diversifica meniul.
Și cum copilul refuza în continuare să încerce gusturi noi, am decis să înlocuiesc felia cu unt și orezul alb cu cerealele integrale. Ca alternativă la pâine, am găsit rapid echilibrul potrivit datorită făinii de speltă și a celei integrale și, păstrând forma feliei, copilul a prins gustul acestor noutăți.
Însă în cazul orezului, înlocuirea nu a fost atât de ușoară. Încercarea mea de a-i oferi ardei umpluți cu orez brun a fost un eșec. Dar nu m-am lăsat.
Observasem cu mult timp în urmă că avea avea totuși o preferință pentru un anumit tip de orez. Nu era atât de important să fie alb, ci un anumit tip – să aibă bobul mediu, acela din soiurile tipice.
M-am tot gândit la ce opțiuni am pentru a-mi hrăni bine copilul. Și pentru că mâncarea și orezul nu sunt doar un hobby, ci și profesia mea, m-am gândit că am putea încerca să polizăm parțial orezul, păstrând substanțele benefice din stratul brun și germeni.
Mi-a plăcut imediat idea și m-am gândit că așa aș putea ajuta și alte mame să ofere copiilor lor hrană sănătoasă.
Orezul este produs prin trecerea printr-o serie de polizare mecanică cu role de piatră pentru a îndepărta stratul brun și germenii, unde se găsesc fibrele, vitaminele B, acizii grași nesaturați, vitaminele A și E. Am folosit doar tipuri de cereale medii, oprind producția în diferite etape înainte de îndepărtarea finală a învelișului.
După fiecare test, am luat acasă produsul finit și am pregătit ardei umpluți pentru micul meu degustător. Într-o seară, după o altă încercare de a găsi o soluție de mijloc, fiul meu și-a mâncat toată porția fără să observe diferența de orez. Mi-a zâmbit și mi-a zis: „A fost delicios, mami!” și s-a dus să se joace.
Atunci mi-am dat seama că în sfârșit găsisem echilibrul între orezul brun și cel alb.
Chiar și astăzi, când fiul meu e deja mare, continui să pregătesc acasă orez Balance, pentru că cred că așa îi ofer familiei mele mâncare delicioasă și sănătoasă.
Era dificil când trebuia să îl hrănesc, nu vroia sub nicio formă să încerce alimente și texturi noi și la un moment dat îmi imaginam cum o să-l alăptez până în ultima zi de școală.
Treptat, si cu multă răbdare din partea mea, a acceptat câteva legume si fructe; îi plăcea pâinea, orezul și puțină carne.
Când a venit timpul pentru grădiniță, fiul meu era practic obsedat de un singur lucru, putea să manânce pâine cu unt la micul dejun, prânz și cină. Îi plăcea orezul făcut ca și garnitură, sub formă de pui cu orez sau ardei umpluți.
Iar eu, ca orice mamă grijulie, îmi doream ca copilul meu să mănânce o dietă variată și sănătoasă, dar nu prea vedea nicio șansă pentru asta fără a-i diversifica meniul.
Și cum copilul refuza în continuare să încerce gusturi noi, am decis să înlocuiesc felia cu unt și orezul alb cu cerealele integrale. Ca alternativă la pâine, am găsit rapid echilibrul potrivit datorită făinii de speltă și a celei integrale și, păstrând forma feliei, copilul a prins gustul acestor noutăți.
Însă în cazul orezului, înlocuirea nu a fost atât de ușoară. Încercarea mea de a-i oferi ardei umpluți cu orez brun a fost un eșec. Dar nu m-am lăsat.
Observasem cu mult timp în urmă că avea avea totuși o preferință pentru un anumit tip de orez. Nu era atât de important să fie alb, ci un anumit tip – să aibă bobul mediu, acela din soiurile tipice.
M-am tot gândit la ce opțiuni am pentru a-mi hrăni bine copilul. Și pentru că mâncarea și orezul nu sunt doar un hobby, ci și profesia mea, m-am gândit că am putea încerca să polizăm parțial orezul, păstrând substanțele benefice din stratul brun și germeni.
Mi-a plăcut imediat idea și m-am gândit că așa aș putea ajuta și alte mame să ofere copiilor lor hrană sănătoasă.
Orezul este produs prin trecerea printr-o serie de polizare mecanică cu role de piatră pentru a îndepărta stratul brun și germenii, unde se găsesc fibrele, vitaminele B, acizii grași nesaturați, vitaminele A și E. Am folosit doar tipuri de cereale medii, oprind producția în diferite etape înainte de îndepărtarea finală a învelișului.
După fiecare test, am luat acasă produsul finit și am pregătit ardei umpluți pentru micul meu degustător. Într-o seară, după o altă încercare de a găsi o soluție de mijloc, fiul meu și-a mâncat toată porția fără să observe diferența de orez. Mi-a zâmbit și mi-a zis: „A fost delicios, mami!” și s-a dus să se joace.
Atunci mi-am dat seama că în sfârșit găsisem echilibrul între orezul brun și cel alb.
Chiar și astăzi, când fiul meu e deja mare, continui să pregătesc acasă orez Balance, pentru că cred că așa îi ofer familiei mele mâncare delicioasă și sănătoasă.